Emerging stronger from the crisis: the European vision...

Sees the financial crisis and the EU's reaction to it with unusual discernment and foresight.
76% (16 votes)
Uses the word "vision" in its meaning of "hallucination".
24% (5 votes)
Total votes: 21

Comments

Sunt de parere ca Uniunea Europeana trebuie sa-si reformeze politica economica la nivelul comunitatii pentru a putea preveni e noua criza economica ce ar putea avea efectul celei din 2008 sau chiar mai rau. Avand in vedere faptul ca UE este o organizatie preponderent economica. aceasta trebuie sa depaseasca impactul suferit in urma Brexit-ului(chiar daca Marea Britanie era una din principalele cotizante la bugetul UE) si sa adopte o serie de legi ce ar omogeniza oarecum economia din cadrul Uniunii.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 8
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Această Viziune europeană este una optimistă și reflectă o strategie foarte bună. Sunt de părere că o Europă mai unită și puternică este răspunsul. Țările europene trebuie să fie împreună pentru a concura și merge înainte cu aparentele noi puteri economice care cresc considerabil în partea Estică(Rusia,China). Desigur că nici una din țări nu ar vrea să ajungă în locul Greciei pe plan economic, sau să fie la un pas din a ieși din UE (cazul Brexit).De aceea, acest ajutor reciproc și echilibrul care urmează să se formeze, ar duce către prosperitate. Legislația UE, e în mare parte ''construită'' pentru a facilita comerțul echitabil și ușor,sprijin , în beneficiul tuturor , pentru a proteja cetățenii și economia statelor, și pentru a evita o criza majoră precum cea din 2008-2009.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 9
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Uniunea Europeană pare că trece printr-o perioadă de destabilizare care a început în urmă cu aproape 10 ani, iar acest lucru se întamplă pe baza a mai multor evenimente cum sunt : migrațiile, terorismul, criza din 2008, și nu în ultimul rând ieșirea Marii Britanii din Uniune. Toate acestea oferă o imagine de dezechilibru în ansamblu, de neîncredere. În ceea ce privește strict ramura economică, ne putem plasa discuția pe marginea subiectului despre moneda Euro, care suferă dese fluctuații ce au avut repercursiuni asupra Greciei spre exemplu. În acest sens putem discuta și despre cele două explicații prezentate mai sus, care pot fi privite din ambele părți, atât din perspectiva Uniunii Europene care se afla în fața unor evenimente ce o forța în luarea unor decizii rapide care din păcate nu au fost benefice, iar pe de cealaltă parte avem "the world vision" care trebuia să dea soluții la rândul său pentru o problemă europeană, dar care afecta în egală măsură și alte state. Problema trebuie soluționată în interiorul granițelor, necesită soluții concrete, pliate pe necesitatea de a trece prin crizele care au survenit în spațiul Uniunii Europene
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 8
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Una dintre cele mai profunde probleme cu care se confruntă Europa este lipsa liberalizării economice în unele dintre statele cele mai mari din Uniunea Europeană. Numeroşi europeni cunosc anxietatea de a-şi pierde locurile de muncă, fie din cauza competiţiei interne în UE, fie din cauza concurenţei globale. Statele mari care stau la baza zonei Euro stagnează din punct de vedere economic şi par deocamdată incapabile să accepte schimbările în direcţia liberalizării necesare într-o lume a globalizării. Invazia forţei de muncă ieftine din Europa Centrală şi de Est după extinderea UE reprezintă, desigur, una dintre îngrijorările principale ale cetăţenilor membrilor mai vechi ai UE. Se ştie deja că francezii, germanii şi alţi europeni sunt profund îngrijoraţi de invazia de instalatori şi asistente medicale din Polonia, care au reuşit să fenteze restricţiile legate de drepturile de angajare în UE, constituindu-se în furnizori de servicii independenţi.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 7
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Afirmam ca Uniunea Europeana trece printr-o perioada "sensibila" in raport cu orientarea politica, sociala si economica, o perioada care se manifesta de cativa ani incoace. Au fost o serie de evenimente ce au generat crize in adevaratul sens al cuvantului si a caror efecte negative inca se resimt pe teritoriul unor state membre; mentionam ascensiunea terorismului la nivel global, ajuns astazi si pe teritoriul european, cresterea numarului de migranti ce se indreapta si mai mult spre continentul european (Germania), dar si evenimente de pe batranul nostru continent, precum iesirea Marii Britanii din Uniune si criza economica inceputa in 2007-2008. Intr-o era a globalizarii este necesar sa pastram valorile si principiile cu privire la politica economica. Problema somerilor, a ieftinirii fortei de munca, a importarii manei de lucru mai ieftina in tari precum Italia, Spania ramane o problema la care inca nu s-a gasit o solutie convenabila ambelor parti. Se face necesara gasirea unor politici comune si viabile in ceea ce priveste domeniul economic care sa prevada o noua criza economica, care sa vina in sprijinul statelor, sa ofere stabilitatea si bunastare, sa ridice nivelul de trai al cetatenilor europeni. Mai multa integrare si mai mult spirit de prezenta este raspunsul in eventualitatea apartitiei unei noi crize.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 7
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

În ceea ce priveşte problemele cu care Europa se confruntă de ceva timp, problemele ce ţin de economia ţărilor membre ale UE, trebuie ţinut cont de faptul că "bătrânul continent" a făcut faţă multor provocări.Ca să îmi pot face o perspectivă de viitor a Europei, trebuie să ţin cont şi de un mic istoric, pentru a nu-i subaprecia potenţialul: Uniunea Europeană a fost creată pentru a se pune capăt numărului mare de războaie sângeroase duse de țări vecine, care au culminat cu cel de-al Doilea Război Mondial.  Începând cu anul 1950, țările europene încep să se unească, din punct de vedere economic și politic, în cadrul Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, pentru a asigura o pace durabilă. Anii 1960 sunt benefici pe plan economic și datorită faptului că țările UE încetează să mai aplice taxe vamale în cadrul schimburilor comerciale reciproce. Ele convin, în aceeași perioadă, să exercite un control comun asupra producției de alimente. După 1975, UE începe să transfere sume foarte mari pentru crearea de locuri de muncă și dezvoltarea infrastructurii în zonele mai sărace. Crește influența Parlamentului European asupra afacerilor europene – în 1979, pentru prima oară, cetățenii europeni pot alege membrii acestuia prin vot direct. Lupta împotriva poluării se intensifică în anii 1970. UE adoptă norme de protecție a mediului și introduce, pentru prima dată, principiul „poluatorul plătește”. Între anii 1980-1990, au loc schimbări majore, cade zidul Berlinului și, pentru prima dată după 28 de ani, se deschid granițele dintre Germania de Est și cea de Vest. Acest lucru conduce la reunificarea Germaniei, care are loc în octombrie 1990. Odată cu căderea comunismului în Europa Centrală și de Est, țările europene devin vecini și mai apropiați. În 1993, pieței unice i se adaugă cele „patru libertăți”: libera circulație a mărfurilor, serviciilor, persoanelor și capitalurilor. În acest deceniu s-au semnat încă două tratate: Tratatul de la Maastricht privind Uniunea Europeană (1993) și Tratatul de la Amsterdam (1999). Oamenii devin preocupați de protecția mediului și de luarea unor măsuri comune în materie de securitate și apărare. Milioane de tineri pleacă la studii în alte țări cu ajutorul UE. Comunicarea se face din ce în ce mai ușor, pe măsură ce încep să fie folosite telefoanele mobile și internetul. O criză financiară lovește economia mondială în septembrie 2008. Tratatul de la Lisabona este ratificat de toate statele membre ale UE, înainte de a intra în vigoare în 2009. Acesta pune la dispoziția Uniunii Europene instituții moderne și metode de lucru mai eficiente. Din 2010 şi până în prezent, putem spune doar că va fi un deceniu dificil, criza economică globală lovește puternic Europa. UE ajută mai multe țări să facă față dificultăților și pune bazele așa-numitei „uniuni bancare” pentru a face sectorul bancar mai sigur și mai fiabil. În 2012, Uniunea Europeană primește Premiul Nobel pentru Pace. În 2013, Croația devine al 28-lea stat membru al UE. Schimbările climatice reprezintă în continuare un subiect important, iar liderii politici convin să reducă emisiile poluante. În urma anexării Crimeii de către Rusia, se stabilește o nouă politică de securitate. Creșterea extremismului religios în Orientul Mijlociu și în diferite țări și regiuni ale lumii conduce la tulburări și războaie care determină numeroase persoane să-și părăsească țara și să încerce să se refugieze în Europa. UE se confruntă nu doar cu dilema gestionării fluxului de migranți, ci și cu mai multe atacuri teroriste. Aşadar ţinând cont de un asemenea trecut glorios, şi de cooperarea pe care au dus-o statele membre UE atât de mulţi ani, nu cred că va fi o problemă pe care Uniunea Europeană să nu o depăşească în cele din urmă, chiar şi acele probleme de tipul Greciei sau de tipul Brexit, nu vor reuşi să destabilizeze Uniunea Europeană, viziunea mea despre Europa fiind una optimistă, deoarece se vor lua măsuri la timp pentru a se mobiliza şi depăşi majoritatea problemelor cu care se confruntă.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 8
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Criza financiară a afectat toate ţările europene dar în special pe cele aflate în cadrul procesului de tranziţie adică din Europa Centrală şi de Est ,trecând de la o economie centralizată la o economie de piaţă (raportul cerere-ofertă ,concurenţă,proprietate privată etc.)ele nefiind în măsură să răspundă noilor provocări economice dar în ultimii ani s-au făcut eforturi pentru redresarea întregii comunităţi europene . Cauza profundă a crizei financiare a fost lichiditatea abundentă creată de principalele bănci centrale ale lumii (FED, BOJ) şi de dorinţa ţărilor exportatoare de petrol şi gaze de a limita aprecierea monedei. De asemenea, a existat o suprasaturare cu economisiri, generată de integrare crescând în economia globală a unor ţări (China, Asia de Sud-Est în general), cu rate mari de acumulare, dar şi de redistribuirea globală a avuţiei şi a veniturilor către exportatorii de bunuri --sunt factori care au acţionat la nivel mondial deci s-au reflectat şi asupra Europei ;nivelul la care piaţa imobiliară a fost supraevaluată şi industria construcţiilor supradimensionată; economiile statelor care fac parte din Uniunea Europeană sunt interconectate iar schimburile comerciale dintre ele sunt extrem de puternice(oprirea bruscă a finanţărilor străine a forţat guvernele să apeleze la asistenţa UE, FMI şi a Băncii Mondiale pentru echilibrarea plăţilor). Crizele financiare scad oportunităţile de investire deoarece se preconizează că cererea va fi scăzută, costul real al împrumutului mare şi creditele se vor acorda foarte greu se adaugă si creşterea şomajului( rata şomajului în rândul tinerilor, în condiţiile in care aproape şase milioane de europeni cu vârste mai mici de 25 de ani nu au in prezent un loc de muncă, transmite AFP).Primii paşi care au fost făcuţi în vederea ieşirii din starea de criza sunt: liderii Uniunii au decis creşterea controlului asupra finanţelor fiecărui stat membru astfel încât sa preîntâmpină declanşarea unor potenţiale noi crize economice. S-a propus realizarea unui fond de ajutor permanent; este vorba de Fondul European de Stabilitate Financiară, care ar trebui sa fie finanţat de statele membre UE şi ar fi menit sa scoată din faliment ţările în nevoie. Problema este că acest fond este în contradicţie cu Tratatul de la Lisabona, care interzice statelor sa-şi ofere ajutor financiar între ele. Preşedintele Consiliului European, belgianul Herman van Rompuy, studiază modul în care poate instala acest mecanism, fără schimbări majore la textul original. Al doilea pas ar fi aplicarea de pedepse mai grele şi într-un mod mai rapid(sancţiunile împotriva statelor membre care încalcă legislaţia europeană vor putea fi luate mai devreme şi ar putea fi mai dure) la care se adaugă si , monitorizarea îndeaproape a statelor membre U E, pentru o mai bună prevenire a alunecării statelor în criza, un nou sistem de monitorizare economic ar trebui sa fie adoptat. Aria pe care vor să acţioneze europenii este mediul de afaceri ,în care firmele şi companiile îşi dezvoltă creativitatea pentru a propune proiecte; pentru a dat startul concurenţei o trăsătură definitorie a economiei de piaţă însă redresarea economică necesită o perioada lungă de timp. Omenirea se află în faţa unei perioade de nesiguranţă financiară accentuată. Criza financiară a avut un mare impact asupra economiei mondiale, a modificat indicatorii economici şi a produs instabilitate pe plan economic şi financiar. Criza financiară a adus valuri de falimente, a accentuat blocajul financiar, blocând investiţii însă companiile trebuie să îşi reorienteze producţia şi să reaşeze relaţiile de afaceri într-un raport favorabil tuturor actorilor de pe scena economică.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 6
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Uniunea Europeana este o organizatie care urmareste cooperarea economica dintre state.Desi formata intrun spirit optimist vedem ca in ultima perioada spiritul de unitate in cadrul acesteia a cam disparut.Probleme precum criza financiara,problemele religioase din Orientul Mijlociu, sau terorismul au zdruncinat din temelii aceasta organizatie. De asemenea lipsa de coeziune a intereselor tuturor statelor care fac parte din aceasta organizatie a dus la idei diferite in interiorul Uniunii Europene. Brexitul este o cauza directa a lipsei de intelegere dintre state. In acelasi timp vedem o separare intre statele mai bogate din Vestul Europei de cele din Estul Europei , tari mai sarace care au format grupul de Visegrad. Pe de o alta parte vedem ca filonul nationalist incepe a-si prinde radacini tot mai adanci in sanul tuturor statelor fiind o amenintare a spiritului unitar al UE. Cred ca UE pentru a rezista si a merge mai departe trebuie sa-si schimbe politica si viziunea sa. Astfel ar trebui sa se tina cont de parerea fiecarui stat, fie si el mic atunci cand se ia o decizie in interiorul UE si ar trebui sa fie mai vigilenta fata de multiculturalismul religios.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 6
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Cauza profundă a crizei financiare a fost transparența creată de principalele bănci centrale ale lumii (FED, BOJ) şi de dorinţa ţărilor exportatoare de petrol şi gaze de a limita aprecierea monedei. De asemenea, a existat o suprasaturare cu economisiri, generată de integrarea crescândă în economia globală a unor ţări (China, Asia de SudEst în general), cu rate mari de acumulare, dar şi de redistribuirea globală a avuţiei şi a veniturilor către exportatorii de bunuri tari (ţiţei, gaze naturale etc.).Transparență,lichiditatea abundentă în ultimă instanță, şi suprasaturarea cu economisiri au creat resurse disponibile pentru investiţii, inclusiv în instrumente financiare sofisticate, nu uşor de înţeles de către unii investitori. Consecinţele existenţei lichidităţii abundente au fost ratele foarte scăzute ale dobânzii şi volatilitatea redusă a acestora. Împreună, aceste consecinţe au condus la creşterea apetitului pentru active cu câştiguri mari. În plus, volatilitatea redusă de pe piaţă a creat tendinţa de subestimare a riscului şi o adevărată lipsă de vigilenţă a investitorilor. Marjele de risc au fost şi ele foarte scăzute şi nediscriminatorii. Împreună, ratele scăzute ale dobânzii, apetitul pentru active cu câştiguri mari, vigilenţa scăzută faţă de risc şi marjele mici au mascat semnalele preţurilor pe pieţele financiare şi au condus la insuficienta înţelegere a riscurilor implicate. Pe acest fundal au operat, ca agravante, şi o serie de cauze microeconomice: securitizarea frenetică, fisurile în modelul de afaceri ale agenţiilor de rating, externalizările raţionale din punct de vedere privat dar socialmente ineficiente şi, în sfârşit, competiţia internaţională crescută pentru dereglementări. Ia act cu îngrijorare de faptul că, în urma crizei financiare, economice și a datoriilor, au fost operate reduceri fără precedent ale bugetelor pentru apărare în majoritatea statelor membre, precum și de posibilele efecte negative ale acestor măsuri asupra capabilităților militare și, prin urmare, asupra capacității UE de a prelua efectiv responsabilitățile sale de menținere a păcii, de prevenire a conflictelor și de consolidare a securității internaționale, în conformitate cu principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite, în cazul în care statele membre nu vor reuși să compenseze aceste pierderi printr-o mai mare coordonare și cooperare la nivel european; subliniază, în acest sens, că apărarea constituie un bun public care are un impact asupra securității tuturor cetățenilor europeni și că toate statele membre trebuie să-și aducă contribuția într-un spirit de cooperare, de asumare comună a responsabilităților și de eficiență în termeni de costuri; Avertizează că reducerile necoordonate din bugetele pentru apărare ar putea determina o pierdere completă a anumitor capabilități militare ale Europei; salută și sprijină, prin urmare, încurajarea adresată de Consiliu statelor membre de a face schimb de informații, dacă este cazul, și de a mări transparența privind reducerile actuale și viitoare ale bugetelor pentru apărare și solicită o evaluare a impactului acestor reduceri bugetare asupra dezvoltării capabilităților aflate în sprijinul PSAC; reamintește că intervenția în Libia a demonstrat clar că nici măcar o coaliție a unor țări europene nu este în măsură să efectueze o operațiune de acest tip, fără sprijinul SUA;Ia act de dependența, în continuare disproporționată, de Statele Unite în materie de apărare, având în vedere faptul că SUA au ajuns să suporte 75 % din cheltuielile de apărare ale Alianței Nord-Atlantice și, prin urmare, de necesitatea ca aliații europeni să preia o parte mai mare din cheltuielile de apărare; constată cu îngrijorare că reducerile bugetare recente reprezintă continuarea unui model de investiții și cheltuieli insuficiente în domeniile securității și apărării, model persistent în statele membre de peste un deceniu; Într-un mediu de securitate din ce în ce mai complex și mai imprevizibil, solicită tuturor statelor membre să coopereze mai strâns și să își coordoneze acțiunile împotriva amenințărilor comune identificate în Strategia europeană de securitate (SES), asumându-și în întregime partea lor de responsabilitate pentru pacea și securitatea Europei, a regiunilor învecinate și a lumii în ansamblu; admițând faptul că nu toate amenințările sunt de natură militară și că UE dispune de o varietate de instrumente pentru prevenirea și gestionarea crizelor, cum ar fi capabilitățile civile și instrumentele de asistență tehnică, reamintește statelor membre angajamentele repetate, asumate inclusiv în tratat și în concluziile Consiliului European, de a-și îmbunătăți capabilitățile militare și le solicită să se asigure că aceste angajamente sunt respectate;își reiterează opinia că o capacitate de apărare europeană consolidată va mări autonomia strategică a UE și va avea o contribuție importantă la securitatea colectivă în contextul NATO și al altor parteneriate; subliniază potențialul dispozițiilor în acest sens din Tratatul de la Lisabona și îndeamnă statele membre să implementeze cooperarea structurată permanentă, să definească condițiile de aplicare ale clauzelor de solidaritate și de apărare reciprocă și să folosească în totalitate potențialul Agenției Europene de Apărare; Fără a neglija nivelurile diferite de ambiție, subliniază că cheltuielile anuale de apărare cumulate ale statelor membre se ridică la 200 de miliarde EUR, ceea ce reprezintă doar aproximativ o treime din bugetul pentru apărare al SUA, o sumă care este totuși considerabilă și care demonstrează costurile non-Europei în domeniul apărării; modul în care sunt cheltuite majoritatea acestor fonduri, pe baza unor decizii naționale necoordonate de planificare a apărării, ceea ce determină nu doar mari discrepanțe persistente în materie de capabilități, dar și capacități în exces și dublări inutile, precum și o industrie și piețe fragmentate, ceea ce conduce la faptul că UE nu dispune nici de vizibilitatea, nici de resursele și nici de influența pe care ar trebui să i le confere cele 200 de miliarde EUR pentru cheltuieli; Consideră că se poate folosi criza economică și financiară ca o oportunitate pentru integrarea politicilor de apărare ale, UE deoarece acest lucru poate oferi impulsul pentru crearea și, în cele din urmă, implementarea a unor reforme ambițioase începute de mult timp; Având în vedere toate acestea, solicită statelor membre să accepte faptul că o cooperare mai strânsă este cea mai bună cale de urmat, în special prin: (A) o mai bună planificare a apărării, care să includă armonizarea cerințelor militare și măsuri de creștere a interoperabilității, (B) punerea și utilizarea în comun a anumitor capabilități și structuri de sprijin, (C) o cooperare consolidată în cercetarea și dezvoltarea tehnologică, (D) facilitarea colaborării și consolidării în sectorul industrial și (E) optimizarea achizițiilor și eliminarea barierelor comerciale, iar astfel statele membre își pot dezvolta capabilitățile într-un mod mai eficient din punctul de vedere al costurilor și fără efecte adverse asupra suveranității lor; UE dispune de instrumente și mecanisme, prezentate în continuare, care pot ajuta statele membre să îndeplinească aceste obiective, inclusiv prin identificarea domeniilor în care există posibilitatea unor finanțări mai substanțiale la nivel european (F); Se recunoaște că, în plus, întreținerea unei baze industriale și de producție adecvate și asigurarea securității aprovizionării sunt chestiuni fundamentale pentru apărarea națională, care nu trebuie să fie organizate exclusiv pe obiective financiare; Se consideră că o concentrare majoră a tuturor eforturilor UE în domeniul apărării, ca răspuns la criza financiară, ar trebui să fie realizată de Agenția Europeană de Apărare (AEA), care are potențialul de a acoperi o gamă largă de reforme profunde ale politicilor și de planificare, dar care nu este în măsură să facă acest lucru în formatul actual; solicită o actualizare a formatului AEA, având în vedere că o creștere a bugetului său, a personalului, a domeniilor sale de responsabilitate și a atribuțiilor sale generale ar fi rentabilă pe termen lung, conferindu-i capacitatea de a fi mai eficientă în optimizarea sectorului apărării al UE, având ca sarcină specifică evitarea unor dublări costisitoare și a unor politici de apărare nesustenabile din punct de vedere financiar.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 2
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Criza economică a surprins statele UE în plină construcţie a statului bunăstării. În aceste condiţii, cele mai multe dintre acestea s-au lansat pe calea măsurilor anticriză cu efecte pe termen scurt. Măsurile de stimulare a economiei au constat în creşterea cheltuielilor publice cu scopul păstrării locurilor de muncă sau creării altora noi. Faptul că statele UE au încă dificultăţi în privinţa depăşirii crizei ridică semne de întrebare privind viabilitatea măsurilor adoptate. Oficialii UE par a fi prinşi într-un cerc vicios dominat de proliferarea recesiunii, în ciuda angajamentelor de limitare a acesteia şi de relansare economică.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 3
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote