Examenul final 2017: Ce probleme generează libera mobilitate a muncii în cadrul UE pentru politicile naționale în privința capitalului uman și ce soluții alternative există? Care sunt mai eficiente?

cele la nivel național.
83% (15 votes)
cele la nivel european.
17% (3 votes)
Total votes: 18

Comments

Libera Mobilitate a Muncii genereaza in primul rand o pierdere a capitalului uman pentru statul care investeste in educatia celor care aleg sa plece. Investind in educatia unei persoane, statul nu prezinta certitudinea clara ca aceasta va ramane sa lucreze in tara respectiva, fapt ce genereaza o investitie fara castig. Alegerea de a -si manifesta activitatea in alt stat tine de libertatea persoanei, totusi trebuie luat in calcul faptul ca statul care a investit va resimti un deficit din acest punct de vedere. Politicile nationale nu pot face altceva decat sa impuna o anumita taxa pe venit pentru cei care aleg sa plece, astfel incat o parte din castigul acestora, indiferent in ce tara al lucra, sa revina la bugetul statului care a investit. Capitalul uman se integreaza in triada educatie-capital uman-dezvoltare economica, daca dispare capitalul uman este clar ca dezvoltarea economica a statutului respectiv este afectata. O alta alternativa ar fi sa existe la nivelul UE o politica comuna pentru capitalul uman, astfel incat sa se reglementeze faptul ca statul care a investit in formarea capitalului uman trebuie sa primeasca un procent din taxa pe venit. In acest fel statul ar resimti beneficiul investitiei in capitalul uman, iar pierderea nu ar mai fi atat de mare. Existenta unei politici comune ar genera o echilibrare la nivelul cererei si ofertei fortei de munca la nivel UE, fiind un avantaj atat pentru stat, cat si pentru UE in ansamblu. Capitalul uman reprezinta o resursa foarte importanta, tocmai din aceasta cauza politicile nationale ar trebui sa se orienteze spre micsorarea fluxului sau macar spre formarea unor acorduri cu statele in care capitalul uman pleaca. Este foarte posibil ca o politica comuna din acest punct de vedere sa nu fie acceptata de toate statele, tocmai din aceasta cauza reglementarea trebuie sa vina de la nivel national.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 5
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 0
Expert vote

Consider că trebuie făcută mai întâi o analiză mai amplă şi obiectivă a dinamicii forţei de muncă şi ocuparea populaţiei în corelaţie cu evoluţia demografică pe termen lung şi scurt.Sistemele europene în materie de ocupare a populaţiei se află actualmente într-o perioadă de transformare datorită fenomenului de îmbătrânire demografică, ceea ce sporeşte speranţa de viaţă, în acelaşi timp cu declinul ratei natalităţii. În momentul de faţă, România ar trebui să găsească ce4le mai adecvate măsuri care să permită inversarea trendului de descreştere a ratei ocupării sau cel puţin să îl stopeze. Pe măsură ce venitul pe cap de locuitor va creşte, tendinţaeste de diminuare continuă a ponderii sectorului primar în forţa de muncă şi creşterea corespunzătoare a sectoarelor secundar şi terţier. Trebuie luat în calcul cei trei poli ai creşterii economice cum ar fi creştere forţei de muncă, majorearea stocului de capital şi progresul tehnc. Totuşi, în ultima perioadă se încearcă extinderea numărului de factori ai creşterii economice, în care este inclusă educaţia. În afara acestor componente fundamentale nu ar trebui neglijate resursele disponibile, progresul tehnologic şi mediul instituţional. Pe termen lun ar putea fi o modificare ce ar duce la procesul creşterii economice se poate referi la transferul de muncă între agricultură(sector primar), industrie şi construcţii8sector secundar) şi servicii(sector terţiar). O preocupare serioasă, atât de ordin economic, dar şi social, legat de creşterea gradului de ocupare în grupele de populaţie vârstnică. În acest sens, s-ar considera că ar putea exista rezerve pentru menţinerea pentru o perioadă cât mai lungă a populaţiei în activităţi economice. Ar avea evecte benefice atât în planul creşterii productivităţii şi veniturilor realizate. De către populaţie din munca prestată, cât şi degrevarea bugetelor naţionale de cheltuieli suplimentare pentru pensii, asigurări sociale şi asistenţă. Grupa de vârstă cea mai vizată în acest sens este cea care ar cuprinde populaţia 55-65, deci cea înainte de pensionare, după introducerea în ultima vreme.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 2
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 0
Expert vote

Libera mobilitatea a muncii în cadrul Uniunii Europene are efecte diverse, cele pozitive fiind aduse către ţările gazdă, iar cele negative către ţările de origine. Ţările gazdă sunt principalele căştigătoare de pe urma liberei mobilităţi a muncii, acestea beneficiind de forţă de muncă ieftină de cele mai multe ori. Ţările de origine se confruntă de cele mai multe ori cu efecte negative asupra dezvoltării prin pierderile de capital uman. Potrivit definiţiilor date de OECD şi OMS capitalul uman reprezintă totalitatea resurselor productive concentrate în resursele de muncă, competenţe şi cunoaştere generate de investiţiile în educaţie şi sănătate. Cel mai des conceptul de capital uman a fost folosit pentru a caracteriza nivelul de dezvoltare a unei ţări sau pentru a explica creşterea economică a acesteia. Investiţia în capitalul uman (educaţie, sănătate, formare) vizează atât pregătirea profesională a resurselor umane disponibile, cât şi adaptarea acestora la schimbările structurale ale economiei. Chiar dacă libera circulaţie a persoanelor şi implicit a muncitorilor este una dintre cele patru libertăţi de care se bucură cetăţenii Uniunii Europene trebuie impuse anumite limite sau bariere pentru ca statul de origine să nu aibă de suferit de pe urma acestei libertăţi. În cazul exodului creierelor statele se izbesc de imposibilitatea de a putea gestiona pierderea de capital uman datorită ofertelor primite din unele state mai dezvoltate. Sunt de părere că cel puţin acest subiect (exodul ceierelor – pierderea de capital uman) ar trebui să impulsioneze guvernele să adopte noi măsuri pentru a diminua sau elimina acest trend, măsurile luate la nivelul UE nefiind suficiente. Câteva soluţii alternative ce pot fi implementate ar putea fi încurajarea persoanelor care au oferte din afara unui stat prin oferirea unor stimulente, introducerea taxelor de şcolarizare la facultăţile cele mai importante (medicină în special) sau crearea unei modolităţi prin care persoana plecată în afară să plătească impozit pe venit şi în ţara de origine.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 3
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 0
Expert vote

Problema ce apare la nivel naţional generat de libera mobilitate a muncii în cadrul Uniunii Europene este cum îşi poate recupera statul investiţia ce a făcut-o în capitalul uman, tot ce i-a oferit unui cetăţean de când s-a născut până când acesta decide să plece într-un alt stat unde va lucra sau se stabileşte. Soluţii nationaliste pot fi: 1. Părăsirea Uniunii Europene 2. În sistemul educational să fie predate doar cunoştinţe care să se poată folos în acea ţara. De ce sa plateasca guvernul roman studii in engleza cand el isi doreste ca sa nu plece lume. 3. Guvernul să pomoceze un program educational doar în limba statului atât. Creând astfel bariere în adaptarea celui care îşi va dori să plece într-un alt stat să lucreze. Consider că cele mai bune soluţii se pot lua la nivel european, aceasta deoarce eu văd viitorul Uniunii European ca un stat peste alte state, precum Statele Unite al Americii. Astfel unele soluţii pe care Uniunea Europeană le poate adapta sunt: 1. Uniunea Europeană să îşi crească competenţele în domeniul învăţământului/educaţie, să fie responsabilă pentru toată educaţia din Uniune. 2. Uniunea Europeană să colecteze impozite pe venit şi salarii de la toţi cei angajaţi indiferent de statul unde muncesc şi indiferent de statul de unde provin, după care Uniunea Europeană să dea înapoi ce a colecta statelor care i-au pregătit, şcolarizat pe acei muncitorii. Să presupunem că o persona este “crescută” în România ceea ce ar presupune să se nască în acest stat, să aibe parte de îngrijri din partea unui pediatru roman subvenţionat, să beneficieze de programul “Corn şi lapte”, să poată face o şcoală fiind la buget. După aceea el să îşi dorească să plece, să muncească în alt stat al Uniunii şi să plăteasca taxe şi impozite în acel stat, care nu i-a oferit nimic, cei drept statul roman are multe de pierdut(nu îşi va mai dori să investească în capitalul uman), însă dacă Uniunea Europeană se implică şi apelează la solutia 2 menţionată mai sus, statul român nu va mai suferi pierderi atît de mari, iar statul gazdă ar trebui să se conformeze. Tind să cred că dacă s-ar apela la soluţii naţionaliste acestea încală drepturile omului, fiecare este liber să se stabileasca unde vrea, să lucreze unde vrea, să studieze unde îşi doreşte fiind susţinut sau nu de stat în dezvoltarea sa educaţională (bani publici).
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 0
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 0
Expert vote

Uniunea Europeană a fost de-a lungul anilor destinaţia preferată a milioane de imigranţi. Statele de destinaţie au fost şi rămân să fie ţările înalt dezvoltate unde aceşti imigranţi dispun de protecţie socială, toleranţă din partea autorităţilor şi înţelegere relativă din partea cetăţenilor rezidenţi. Efectele migraţiei forţei de muncă în Europa sunt foarte complexe, legate atât de aspectul economic, cât şi de cel demografic, una dintre explicatii este faptul că fenomenul migraţiei denaturează în mare parte statisticile forţei de muncă prin numărul mai mare al populaţiei apte de muncă, care de fapt nu este prezentă în ţară. O soluţie posibilă ar fi formarea unui cadru propice pentru implicarea sectorului privat în formarea capitalului uman, inclusiv prin oferirea de stagii studenţilor şi participarea la elaborarea planurilor educaţionale. Stoparea plecării necontrolate a forţei de muncă nu va putea fi împiedicată atâta timp cât emigranţii nu-şi vor putea găsi un loc de muncă cu un salariu decent în ţara de origine. Totuşi, numărului potenţialilor emigranţi este în scădere, luând în considerare faptul că în 2010 fluxul de emigranţi aproape a atins nivelul anterior crizei. Migraţia forţei de muncă în condiţiile economiei de piaţă a devenit una dintre soluţiile pentru rezolvarea multor probleme pe care le are societatea în condiţiile existente. În ţara de origine, migraţia este determinată de factorul intern: dorinţa cetăţeanului, aflat într-un declin economic, de a trăi mai bine, el neavând altă soluţie decât să-şi vândă forţa de muncă pentru o remunerare corespunzătoare efortului depus. În fond, procesele migraţioniste sunt dictate de piaţa internaţională a muncii ce ghidează cererea şi oferta forţei de muncă pe piaţă.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 2
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 0
Expert vote

Capitalul uman nu trebuie văzut ca o investiție în stat ci o investiție în populație. Atunci putem înțelege că acest capital uman nu poate fi controlat în totalitate de reglementările acelui stat. O persoană pregătită, în care statul a investit, va căuta întotdeauna să fie cât mai competitivă și să își găsească un loc de muncă cât mai bine plătit, pe măsura pregătirii sale. Astfel libera mobilitate a muncii este un beneficiu pentru o persoană și totodată poate fi o problemă pentru statul din care pleacă. Pentru a menține capitalul uman, un stat trebuie să investească și în alte domenii, care la rândul lor vor atrage persoanele pregătite. Cea mai mare problemă în acest context este pierderea investiției făcută de acel stat în capitalul uman. Pierderea poate fi permanentă sau pentru un anumit itmp. Această pierdere se manifestă și prin pierderea taxelor si returnarea investiției făcută în capitalul uman. Nu cred că există o posibilitate clară prin care să fie limitată mobilitatea muncii in UE atât timp căt suntem membri. Insă se pot implementa reglementări pentru a impune anumite taxe speciale pentru persoanele care decid să plece din țara care a investit în ei. Cu toate acestea, sunt de părere că un stat trebuie să se ocupe și de ocuparea forței de muncă, și să dezvolte strategii speciale în acest sens.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 4
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 0
Expert vote

Ceea ce generează îngrijorare și preocupare pentru guvernele țărilor dezvoltate este însă emigrația dinspre țările defavorizate către cele bogate. Fenomenul cel mai îngrijorător ,care pare imposibil de controlat, este cel al emigrației ilegale,deoarece ea înseamnă,înainte de toate, muncă la negru ,trafic de persoane si chiar o forma moderna a sclaviei,in care omul devine captiv al unui sistem bine pus la punct. Ea este motivată în mare măsură de condiţiile de viaţă precare din statele de origine. Este o reacţie de eliberare, de valorificare a dreptului de a călători în afara ţării a caracterizat o primă fază a migraţiei internaţionale în noua Românie postcomunistă. Ulterior, pe fondul reformelor şi a perioadei de tranziţie la economia de piaţă, motivaţia migranţilor a devenit de natură economică. Migraţia este o parte importantă a tranziţiei în România şi continuă să aibă un rol esenţial şi în prezent. Devenită strategie de viaţă migraţia circulatorie a forţei de muncă a fost analizată de sociologi în condiţiile în care, în prezent, este cea mai dinamică formă de mobilitate socială din România. În ciuda faptului că femeile sunt din ce în ce mai bine calificate, chiar depășind bărbații în ceea ce privește nivelul de instruire, acestea continuă să fie slab reprezentate pe piața forței de muncă. Decalajele de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă rămân larg răspândite, în special în rândul persoanelor cu copii și al persoanelor cu responsabilități de îngrijire, ceea ce sugerează nevoia unor măsuri suplimentare, de exemplu, în domeniul îngrijirii copiilor, în timp ce decalajele semnificative de gen în ceea ce privește pensiile din UE se ridică la 40 %, reflectând salariile mai mici și carierele mai scurte ale femeilor. Această situație impune luarea unor măsuri suplimentare pentru integrarea cuprinzătoare, în elaborarea politicilor, a abordării privind concilierea vieții profesionale cu viața privată, inclusiv privind structurile de îngrijire și reglementările legate de concedii și de formulele flexibile ale timpului de lucru, precum și pentru sisteme fiscale și de securitate socială fără dispoziții care să descurajeze a doua persoană care contribuie la venitul familiei să lucreze sau să lucreze mai mult Pe parcursul anului 2015, statele membre s-au confruntat cu nevoia de a răspunde afluenței tot mai mari de refugiați, unele state membre fiind afectate în mod special de acest fenomen. Statele membre au adoptat decizii privind o serie de pachete de integrare, precum și măsuri de descurajare. Dacă impactul pe termen scurt, prin intermediul cheltuielilor publice mai ridicate, este relativ scăzut, deși mai pronunțat în cazul anumitor state membre, pe termen mediu spre lung, integrarea pe piața forței de muncă va avea o importanță maximă. Statele membre trebuie să se asigure că solicitanții de azil au acces la piața forței de muncă în termen de maximum 9 luni de la data la care au solicitat protecție internațională. În timp ce situația de pe piața forței de muncă din mai multe țări este stabilă sau în curs de îmbunătățire, se poate constata o situație mai îngrijorătoare în ceea ce privește indicatorii referitori la situația socială. România se confruntă cu situații critice în ceea ce privește rata tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare, rata expunerii la riscul de sărăcie și rata inegalităților. Bulgaria s-a confruntat cu a doua cea mai mare creștere a inegalităților, de la niveluri deja ridicate, în timp ce situația privind ratele tinerilor care nu sunt încadrați profesional și nu urmează niciun program educațional sau de formare este considerată în continuare problematică (însă cu tendințe de 10 îmbunătățire). Ambii indicatori ai situației sociale sunt încă percepuți ca fiind problematici în Letonia, Lituania și Estonia. Investițiile în capitalul uman prin educație și formare profesională s-au axat în special pe tineri, însă unele state membre s-au angajat, de asemenea, în ample eforturi de reformare a sistemelor lor de educație sau de extindere a educației adulților și a oportunităților de formare profesională. Cu toate acestea, cheltuielile publice pentru educație au scăzut în aproape jumătate din statele membre, iar la nivelul UE, acestea s-au redus cu 3,2 % în comparație cu 2010. Modernizarea, o adaptare mai bună a competențelor la nevoile pieței forței de muncă, precum și investițiile susținute în educație și formare profesională, inclusiv în competențele digitale, sunt esențiale pentru ocuparea forței de muncă, creșterea economică și competitivitatea viitoare în UE.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 4
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 0
Expert vote

Problemele pe care le genereaza libera mobilitate a fortei de munca in cadrul Uniunii Europene sunt cele generate la nivel national, intrucat fiecare stat investeste in individ pana la varsta la care acesta poate intra in campul muncii sau chiar mai departe. Ori, aceasta investitie fiind una de natura obligatorie, cum reiese din Constitutia Romaniei, "Art. 32 – Dreptul la învăţătură (1) Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.", statul poate suferi o pierdere financiara prin prisma faptului ca individul se pregateste pentru o meserie (indiferent care ar fi aceasta) in interiorul statului, pe banii statului iar mai apoi, decide sa paraseasca granitele acestuia in cautarea unui loc de munca. Consumul de resursa (bani, efort, s.a) in capitalul uman poate fi vazut ca o investitie deoarece presupune costuri sigure cu asteptari nesigure de beneficii. Astfel, solutia paralela este asigurarea de catre stat a unui loc de munca. Avand, in primul rand in vedere, sa nu se treaca in extrema cealalta si anume, nationalizarea pietei muncii. (pentru asta ar fi nevoie de modificarea constitutiei). Cea mai buna solutie in privinta aceasta consider ca este reinfiintarea scolilor profesionale si nationalizarea unor industrii (ex. industria lemnului, petro-chimica, etc)
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 0
Expert vote

Libera circulație a forței de muncă nu constituie în sine o problemă care trebuie remediată imediat. E adevărat că statul investește în capitalul uman, însă nu reprezintă o problemă faptul că o mică parte din forța de muncă în care a investit, migrează într-un alt stat. De fapt, acest lucru poate fi unul benefic, ținând cont de omogenitatea forței de muncă din Uniunea Europeană. Însă, din păcate, acest aspect avantajeaza doar statele dezvoltate. O foarte mică parte din forța de muncă franceză va căuta locuri de muncă în Germania, și invers. Repet acesta este un lucru bun, deoarece schimbul de experiență contribuie și el la dezvoltarea capitalului uman. Ei bine, același efect nu se întâmlă și în cazul statelor mai puțin dezvoltate cum sunt România sau Bulgaria, deoarece există un decalaj foarte mare între nivelurile salariale. Nu cred că un inginer francez va căuta un loc de muncă în Bulgaria, să plece de la un salariu cu 3, poate 4 zerouri la unul cu două (în EURO), cum sunt cele din România sau Bulgaria. Aici apare problema legată de migrația creierelor, deoarece forța de muncă din statele mai puțin dezvoltate vor căuta locuri de muncă mai bine plătite din statele dezvoltate, însă forța de muncă din celelalte state nu vor căuta locuri de muncă în statele foarte puțin dezvoltate. De aici pornește și interesul din ce în ce mai scăzul al statelor din coada Europei să mai investească în capitalul uman, deoarece este o investiție care nu le avantajează. Capitalul uman în care au investit, vor produce pentru alte state, și vor plăti impozite și taxe în alte state. Efectele liberei circulații a forței de muncă diferă de la caz la caz. Doar statele cu o economie mai puțin dezvoltată au de pierdut, nu și cele dezvoltate din punct de vedere economic. Investiția în capitalul uman reprezintă o prioritate majoră pentru toate statele lumii, mai ales pentru cele din UE. Adevărata provocare constă în cum poți convinge forța de muncă în care ai investit, să producă bunuri și servicii, și să plătească taxe și impozite în statul natal. Statele care se confruntă cu astfel de probleme, cele slab dezvoltate din punct de vedere economic, nu au prea multe soluții la dispoziție prin care să convingă forța de muncă să nu producă pentru alt stat. Soluții există, dar încalcă unele principii ale Uniunii Europene. De aceea, singura soluție este investiția masivă în infrastructură și sectorul privat, pentru dezvoltarea economică. Doar așa poate fi creat un mediu atrăgător pentru forța de muncă. Soluțiile alternative prin care poate fi rezolvată această problemă cu care se confruntă doar statele slab dezvoltate, poate fi rezolvată doar prin adoptarea unor măsuri mai naționaliste privind circulația forței de muncă. Pot fi aplicate anumite restricții privint emigrarea în alte state din Uniunea Europeană, sau pot fi introduse anumite taxe pe care să le plătească persoanele care au fost educate într-un stat care a investit în ele, dar produc pentru un alt stat. Așa se poate încuraja și mai mult investiția în capitalul uman. Dar, în anumite privințe, și aceste măsuri încalcă unele din principiile pe care se bazează UE, și, pe lângă asta, este foarte dificil să creezi un cadru legal care să stabilească un anumit impozit pe care o persoană care lucrează într-un alt stat, trebuie să-l plătească statului natal, care a investit în ea. Cu alte cuvinte, Statele care se contruntă cu problema migrării forței de muncă calificată, trebuie să investească nu numai în capitalul uman, ci și în alte domenii care să permită dezvoltarea economică a statului, și să crească nivelul salarial. Cu toate astea,cele mai eficiente politici pentru dezvoltarea capitalului uman sunt cele implementate de către statele membre, cu precădere în domeniul educației și al sănătății. Și Uniunea Europeană joacă un rol important în dezvoltarea capitalului uman, prin faptul că încurajează și finanțează investițiile în capitalul uman.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 3
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 0
Expert vote

Uniunea Europeana numara in prezent 27 de state membre si 496 milioane de locuitori. In UE nu exista o majoritate ,ci numai minoritati . In ciuda diferentelor dintre acestea la baza intregii constructii europene a stat vointa de a lucra impreuna ,pe baza unor interese comune . Acestea au condus la convingerea ca in unele domenii se pot obtine rezultate mult mai bune la nivel european decat la nivel national .Asa s-a ajuns la politici comune tuturor statelor membre ,elaborate si adoptate in institutii comunitare cu aplicabilitate pe intreg teritoriul Uniunii .De multe ori ,astfel de politici comune raspund unui principiu fundamental al constructiei europene acel al solidaritatii si coeziunii . Existenta politicilor comune confera unicitate UE pentru ca demonstreaza acceptarea cedarii unei porti a suveranitatii statelor membre catre institutiile europene . Problemele in calea realizarii unei piete europene a muncii sunt mai dificile decat in cazul marfurilor si capitalului. Acest lucru nu este evident prin Tratatul de la Roma. Art. 48 alin. (1) CEE (in prezent art. 39 CE), desi pare a fi neconditionat: „Libera circulatie a lucratorilor este asigurata in interiorul Comunitatii pana cel tarziu la sfarsitul perioadei de tranzitie”. Capitolul cu privire la libera circulatie a lucratorilor nu a fost schimbat nici in Actul Unic, nici in Tratatul de la Maastricht. Aceasta abordare a liberei circulatii nu se refera deloc la posibilitatile efective si la stimulentele economice ale circulatiei peste frontierele intra-UE, ci numai la dreptul legal de a face acest lucru. Exista prea putine semne cu privire la disponibilitatea de a exploata o piata interna a muncii in avantajul economic general al UE, asa cum a fost in cazul bunurilor, capitalurilor si serviciilor. Pentru forta de munca obstacolele si franele reprezinta esenta chestiunii. Nu exista multe avantaje din obtinerea tratamentului national, daca circulatia in sine este atat de descurajata de reglementari restrictive, iar statele membre creeaza probleme financiare si de alta natura. Sectorul privat nu investeste in capitalul uman . In alte state se ofera capital uman deoarece statul stie ca atunci cand persoanele care au beneficiat de capital uman vor profesa ,vor oferi inapoi capitalul uman prin impozite de venit si contributii sociale . UE a creat si probleme : de exemplu o persoana care a crescut in Romania , a studiat in Romania iar atunci cand s-a dezvoltat a plecat in Spania pentru a profesa ,acea persoana a platit contributii pentru tara respectiva . Din exemplul de mai sus reiese ca statul roman nu are nici un interes sa investeasca in oameni ,scoli sau universitati deoarece pierde capital uman . Pentru aceasta problema ar exista mai multe solutii . O solutie nationalista : universitatile sa ofere informatii care sa poata fi folosite numai in tara de origine , impunerea barierelor pentru a nu pleca cu toate cunostintele obtinute acolo. O solutie europeista ar fi ca UE sa creasca competentele educationale . Pentru a atinge aceasta solutie europeista Romania ca stat membru a UE ,va urmari extinderea investitiilor in capital uman prin modernizarea educatiei initiale si continue ,cresterea competentelor resurselor umane din educatie ,incurajarea adaptabilitatii lucratorilor si interprinderilor ,cresterea participarii la formare profesionala continua ,modernizarea Serviciului Public de Ocupare ,promovarea masurilor active de ocupare pentru persoanele aflate in cautarea unui loc de munca ,cresterea integrarii pe piata muncii a persoanelor apartinand grupurilor vulnerabile ,promovarea metodelor inovatoare si a schimbului de bune practici in accesarea FSE si sprijinirea accesului indivizilor la o educatie si pe piata muncii incusive . Realizarea obiectivelor de dezvoltare a resurselor umane se bazeaza pe analiza punctelor tari ,a problemelor identificate si e favorizata si de valorizarea oportunitatilor . Din punctul meu de vedere o provocare majora pentru Romania este legata de somajul de lunga durata precum si cel inregistrat in randul tinerilor cu varsta intre 15-24 de ani .Rata de angajare a celor cu calificare inalta este mai mare existand un decalaj fata de cel al tinerlor cu o calificare medie sau redusa . Acest lucru genereaza mobilitatea tinerilor in alte tari pentru ocuparea unui loc de munca . O solutie ar fi oferirea mai multor beneficii si celor cu o calificare redusa sau medie.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 2
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 0
Expert vote