How do lobbying campaigns work?

By buying politicians votes in favour of specific interests.
0% (0 votes)
By subsidising the work of politicians who naturally support the policies favoured by interest groups.
19% (3 votes)
By signalling what is important to groups whose support politicians care about.
81% (13 votes)
Total votes: 16

Comments

De multe ori, conceptul de lobby se asociază cu corupția, dar activitatea de lobby nu înseamnă întotdeauna mită unui funcționar. Activitatea de lobby este practica de promovare a intereselor diferitelor grupuri financiare și industriale, organizații neguvernamentale sau comunități etnice pentru a obține o soluție specifică. Lobbyistii pot apara interesele publice în arena internațională sau interesele publice sau private din interior. În țările dezvoltate, activitatea de lobby este reglementată de lege. Spre exemplu în SUA, legea privind lobbying-ul a fost adoptată încă din 1946, care se ocupă de reglementarea proceselor asociate cu activitățile lobbyiștilor. La fel în SUA există un registru de grupuri de lobby care reprezintă interesele unei companii sau grupuri. Activitatea grupurilor de lobby este cel mai adesea orientată spre atingerea obiectivului stabilit de un grup interesat. Aceasta poate fi adoptarea proiectului de lege necesar sau, dimpotrivă, abolirea unui act normativ. Diferite asociații pot acționa ca subiecte de lobby însă subiectele de lobby nu sunt în niciun caz marea afacere care încearcă să accepte ceea ce le este profitabil. Sarcina lobbyistilor este să lucreze cu agenții guvernamentale, grupuri de influență și mass-media. Rezultatul acestei colaborări este atingerea obiectivului prin luarea deciziei necesare. Partea negativă o reprezintă uneori implicația unor oameni cu putere socio - economică cu scopul de a corupe legea, în scopul de a servi propriile lor interese. Atunci când persoanele care au datoria de a acționa în numele altora, cum ar fi funcționarii aleși care au datoria de a-și servi interesele reprezentanților sau mai pe larg binele public, pot beneficia de formarea legii pentru a servi interesele unor părți private. Multe critici ale activității de lobby indică potențialul conflictelor de interese să conducă la o direcție greșită a agentului sau la eșecul intenționat al unui agent cu obligația de a servi un angajator, un client sau un component pentru a îndeplini aceste sarcini. Eșecul funcționarilor guvernamentali în a servi interesul public ca urmare a exercitării de lobby de către interese speciale care oferă beneficii funcționarului este un exemplu de eroare a agentului. În zilele noastre, activitatea de lobby a luat o poziție drastică, deoarece marile corporații presează politicienii pentru a-i ajuta să obțină mai mult beneficiu. Activitatea de lobby a devenit o mare parte a economiei mondiale, deoarece marile companii corup legile și reglementările. Spre exemplu marile corporații americane au cheltuit 345 milioane USD pentru a face lobby pentru doar trei facturi pro-imigrație între 2006 și 2008, cu scopul de a căpăta forță de muncă mai ieftină. Pe lângă aceste aspecte mai există și un fenomen numit Ușă Rotativă în care organizațiile de lobby angajează uneori foști angajați din anumite instituții politice care dețin cunoștințe despre instituțiile statului și procesul politic. Acest lucru permite ca organizațiile respective să cunoască mai bine cum funcționează sistemul politic din interior și care sunt cele mai eficiente soluții pentru a atinge scopul propus. Asemenea fenomene s-au produs în UE. Un raport al Transparency International UE, a publicat în ianuarie 2017, analiza referitoare la traseele de carieră ale foștilor oficiali ai UE și a constatat că 30% dintre membrii Parlamentului European care au părăsit politica au mers să lucreze pentru organizații din lobby-ul UE după mandatul lor și aproximativ o treime din comisarii care funcționează sub conducerea lui Barroso a ocupat locuri de muncă în sectorul privat după mandatul lor, inclusiv pentru Uber , ArcelorMittal , Goldman Sachs și Bank of America Merrill Lynch . Prin urmare pentru a evita potențialele conflicte de interese, Parlamentul European a adoptat reguli obligatorii privind transparența lobby-ului modificând regulamentul său de procedură. Parlamentul a stipulat că deputații europeni implicați în elaborarea și negocierea legislației trebuie să își publice online întâlnirile cu lobbyiștii. http://churchandstate.org.uk/2016/02/how-did-opening-borders-to-mass-immigration-become-a-left-wing-idea/ https://transparency.eu/access-all-areas/
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 13
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Activitatea de lobby constă într-o serie de strategii concepute pentru cooptarea sau realinierea politicii. Lobiștii lucrează constant în culise pentru a influența procesul politic În general, aceste strategii încearcă să influențeze una dintre cele două ținte-cheie: guvernul (inclusiv autoritățile de reglementare) și publicul. Lobby-ul public se bazează pe reclame, cercetări comandate, proteste și comunicate de presă pentru a încerca să schimbe opinia publică pe o anumită problemă. Lobby-ul, care a câștigat o atenție specială în Statele Unite, ia multe forme. Reprezentanții grupului pot apărea în fața comisiilor legislative, organizațiile pot furniza bani și servicii candidaților favorizați., campanii de relații publice masive care folosesc toate tehnicile comunicării moderne pot fi lansate pentru a influența opinia publică. Pot fi furnizate cercetări ample asupra propunerilor legislative complexe de către avocați ai diferitelor interese și adesea conflictuale. Contribuții substanțiale campaniei electorale sau o altă asistență pot fi furnizate legislatorilor preferați. Persoanele care fac lobby în aceste moduri pot fi funcționari cu normă întreagă a unei asociații comerciale sau agricole puternice sau a unui sindicat de muncă, grupuri de lobby profesioniste individuale cu mulți clienți care plătesc serviciile sau cetățeni obișnuiți care își fac timp pentru a-și declara speranțele sau nemulțumirile.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 14
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Teoria alegerii raționale dictează conceptul de raționalitate din perspectiva comportamentului individual bazat pe anumite preferințe care necesită a fi îndeplinite prin intermediul comportamentului instrumental, strategic. Astfel, când vorbim despre alegerea unui candidat sau partid, individul votează în funcție de îndeplinirea preferințelor și intereselor. Din prisma partidelor sau candidaților, interesul lor fiind de a căpăta puterea și a o menține și exercita, cunoașterea preferințelor alegătorilor potențiali este esențială, întru înțelegerea politicilor necesare de a fi promovate pentru a beneficia coaliția de câștig. Tocmai din această cauză primordială, partidele sau candidații solicită și favorizează ieșirea la vot celor potențiali alegători. Spre exemplu, partidele de stânga favorizează populația de vârsta a treia de a ajunge la urnele de vot prin intermediul alocării autocarelor sau altor beneficii, nu întru votarea unui partid anume, ci pentru a reduce costul de a merge la vot, deoarece acest partid își cunoaște potențialii alegători. Cu alte cuvinte, partidele sau candidații știu potențialii alegători care trebuia ,,subvenționați’’ pentru a vota într-un număr cât mai mare. Un alt exemplu îl sesizăm la companiile de lobby. Generic vobrind, activitatea companiilor de lobby se rezumă la impactul acestora asupra organizațiilor guvernamentale sau altor actori politici pentru a realiza adoptarea/neadoptarea anumitor decizii sau legi favorabile lor sau clienților acestor companii de lobby. Astfel, în activitatea politică, grupurile de lobby constituie terța parte între guvernați și guvernanți. Companiile de lobby favorizează orice activitate financiară a politicianului care este încadrat în aria intereselor lobby-iștilor, pentru ca acesta din urmă să devină mai activ pe scena politică întru realizarea preferințelor lor. Aceasta ,,subvenționare’’ este sesizată ca fiind principiul subvenționării părtinirii (pe scena politică banii sunt importanți nu pentru a schimba votul sau părerea cuiva, ci pentru a subvenționa costurile de participare).
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 10
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Plecând de la faptul ca orice individ este și alege rational, în contextul alegerilor indivizii vor drept conducător o persoană ale cărei idealuri și intenții coincid cu cele ale alegătorului. Astfel, printr un lanț de cauzalitate ajungem la concluzia ca politicienii care candidează trebuie sa aibă în prim plan dorințele populației. În acest fel, lobbyistii își aleg candidații în funcție de interesele și valorile pe care aceștia le promovează. Odată ales candidatul, lobbyistii sponsorizează campania candidatului ales, în asa fel încât sa câștige tot mai multe voturi, iar odată ales drept câștigătorul candidat, acesta va lua masuri care vor avea un impact pozitiv asupra pupulatiei aleatoare dar și asupra anumitor instituții ale statelor, aceste măsuri fiind favorabile în special pentru companiile de lobbying.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 9
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Lobbying-ul se referă la orice încercare făcută de către indivizi sau grupuri de interese private (speciale) pentru a influenţa deciziile instituţiilor guvernamentale. Într-o anumită măsură, orice sistem politic este supus, inevitabil, unor lobbying-uri. Drept consecinţă, lobbying-ul poate fi înţeles ca o formă de presiune exercitată prin mijloace şi tactici de relaţii publice asupra unor factori guvernamentali, cu scopul de a influenţa o anumită decizie politică. Grupurile care exercită aceste presiuni trebuie să îşi justifice acţiunile în faţa opiniei publice, iar acest lucru se realizează prin campanii duse cu mijloace de relaţii publice. În România, activitatea de lobbying este prezentă, însă, foarte puţin din punct de vedere oficial, ea nefiind, încă, reglementată din punct de vedere juridic,este foarte puţin prezent la nivel ştiinţific şi foarte prezent la nivel empiric. Tot în România, firme britanice şi americane, specializate în afaceri publice şi lobbying, nu au nici un fel de problemă în a derula asemenea activităţi. Spre exemplu, Central Europe Consulting, organizaţie condusă de Guy Borrow, reprezintă, în mod oficial, încă din anul 1995, interese ale marilor operatori din industria tutunului, alcoolului şi cafelei. "Obiectivul nostru principal este de a asista companiile în administrarea eficientă a relaţiilor cu autorităţile", a declarat Guy Borrow într-un interviu pentru revista Capital. Firma sa oferă servicii de lobby pe teme care necesită modificarea legislaţiei. Cercetările întreprinse în mediul de afaceri, politic sau în cel al mass-mediei arată că lobbying-ul este benefic şi normal pentru democraţiile moderne. Totodată, se apreciază că profesia de „lobby”-ist nu ar trebui reglementată corporatist, după cum intrarea/ieşirea de pe o asemenea piaţă nu ar trebui să fie controlată de autoritatea publică, ea constituind apanajul profesiilor liberale. În unele ţări din Europa, lobbying-ul este interzis. Activitatea de lobbying presupune pregătirea şi implementarea unei strategii în afacerile publice şi în relaţiile cu autorităţile, bazate pe planuri de afaceri ale organizaţiilor, cu scopul preîntâmpinării dificultăţilor care ar putea apărea. Piaţa românească şi, în general, mediul de afaceri suferă, actualmente, în România, de un gol imens, datorită inexistenţei unor organizaţii prestatoare de servicii de lobbying. Interesele mediului de afaceri sunt, datorită acestui gol, neglijate, cel puţin la fel de neglijate ca şi „punţile de legătură” informaţională dintre acesta şi societatea civilă.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 6
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote