Why do EU member state governments differ so much in their strategies towards Covid-19?

Some member state leaders are more rational than others.
7% (3 votes)
Some leaders value human life more than others.
2% (1 vote)
Different member states have different insfrastructure at their disposal.
80% (37 votes)
It's just a difference of timing, as the crisis simply started earlier in some countries than others.
9% (4 votes)
It's just a different communication style. All leaders really do the same, only that some are more transparent than others.
2% (1 vote)
Total votes: 46

Comments

Deși în cadrul UE se pot lua anumite decizii în sens economic, de ajutor pentru țările europene, neavând un sistem centralizat de sănătate al Uniunii Europene, și nici un sistem comun de apărare (armata UE), fiecare stat trebuie să decidă pentru sine însăși cum își prioritizează resursele și capacitățile medicale pentru a combate efectele pandemiei. De asemenea, fiecare țară are specificul ei național în ceea ce privește sistemul medical, deși toate țările membre au sisteme de sănătate universale și gratuite, în multe cazuri ele depind de companii naționale de asigurări.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 24
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Din punctul meu de vedere există mai multe cauze pentru care statele Uniunii Europene acționează diferit. Putem începe prin faptul că Uniunea Europeană nu poate impune țărilor membre anumite reguli prin care sa se lupte cu virusul COVID-19, domeniul medical fiind un domeniu care sta în mâinile suveranității statului. Fiecare stat membru UE are o infrastructură si resusrse diferite, astfel aceștia aleg să lupte cu "armele din dotare". Statele încearcă să achiziționeze kituri de testare, aparate PCR și ventilatoare și să impună restricții societății, dar toate acestea necesită timp pentru a fi dobândite, iar regulile de carantină se impun în funcție de legile constituționale. Consider că situația Italiei a atras foarte mult atenția liderilor și astfel celelalte state au acționat în cunoștință de cauză si mai rapid, de aici reiese ca este si o diferență de timing , practic, sunt luate măsuri similare în fiecare stat doar ca în momente diferite, în funcție de numărul de cazuri.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 29
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Pandemia coronavirusului a condus la măsuri drastice în majoritatea țărilor europene, iar acest lucru poate fi observat în modalitățile diferite de acțiune ale guvernelor naționale. În mod cert, obiectivul epidemiologic principal este acela de a reduce curba numărului de persoane infectate.În prezent există două abordări principale, extrem de diferite, care au atât avantaje, cât și dezavantaje. Marea Britanie a avut o abordare destul de relaxată în privința COVID19, până când s-a văzut nevoită să implementeze măsuri mult mai dure. Guvernul britanic și-a construit planul de combatere a pandemiei prin așa-zisa „imunitate de turmă”, care presupune infectarea a 60% din populație( în special tineri cu simptome ușoare) cu virusul, pentru ca mai apoi acest procent să se vindece și să nu se reinfecteze. Conform calculelor realizate, o persoană ar putea infecta în jur de 2-3 persoane la rândul său. Prin intermediul acestei abordări se încearcă evitarea creșterii numărului de cazuri în iarnă, deoarece reprezentanții guvernului ar crede că virusul este unul sezonier. Planul dezvoltării imunității de turmă a fost criticat de către Organizația Mondială a Sănătății, deoarece strategia este una de risc, o politică nemiloasă și imorală, care pune în joc viețile oamenilor. Se consideră că pe termen scurt se sacrifică vieți, pentru ca pe termen lung să fie salvate altele. De ce consideră oficialii britanici că această strategie este bună? În primul rând pentru că din punct de vedere economic, ar exista un singur șoc și nu ar fi nevoie să se suspende activitatea în unele sectoare. Mai mult decât atât, ei se bazează pe 5 presupuneri, mai exact: 1. Faptul că nu va fi disponibil un vaccin prea curând; 2. Va exista un anumit tip de comportament social, unde bătrânii se vor proteja; 3. Faptul că populația infectată la un moment dat nu poate fi reinfectată, deși nu există confirmări în acest caz; 4. Se crede că poate fi controlată rata infecțiilor, pentru ca Serviciul Național al Sănătății să nu devină copleșit. Guvernul consideră că rata de infecție trebuie să fie apropiată de rata de vindecare; 5. Se crede că guvernul ar putea face față furtunii politice stârnită de abordarea aceasta controversată. La polul opus, se află „strategia izolării” adoptată de state precum China, Spania, Italia, România, ce presupune suspendarea activității și limitarea contactului între persoane. Rata de recuperare se dovedește a fi mai mare în acest caz și oferă posibilitatea de a avea mai mult timp pentru a dezvolta tratamentul adecvat sau pentru a îmbunătăți infrastructura medicală. Cu toate acestea, nici izolarea nu este o soluție pe termen lung, economia fiind puternic afectată. În același timp, este nevoie de o persoană pentru ca lucrurile să revină în faza inițială de infectare, prin urmare se dovedește faptul că virusul nu dispare. Judecând variantele din cadrul întrebării, cred că răspunsul se află undeva la mijloc, în sensul că este nevoie de infrastructură medicală cât mai multă și cât mai dezvoltată, liderii căutând să acționeze în limita disponibilităților. În mod cert actorii statali sunt raționali și caută cele mai bune decizii pentru a proteja populația, iar varianta că unele state se confruntă mai târziu cu criza ar însemna o ocazie de observa măsurile luate de alte guverne și de a le aplica la rândul lor. În privința transparenței liderilor, pot spune că toată lumea își dorește o comunicare și o informare eficientă din partea autorităților, explicații pe înțelesul tututor și oferirea de modalități de acțiune individuală pentru a reduce numărul de cazuri. Însă fără o infrastructură medicală bună nu putem face față numărului tot mai mare de persoane infectate. România se confruntă cu o criză a echipamentelor medicale, medicii și asistentele din spitale luptând fără echipamente potrivite împotriva virusului. Ulterior aceștia se trezesc înfectați la rândul lor. Spitalele nu au destule spații disponibile de tratare a cazurilor de coronavirus, la fel cum și Marea Britanie nu poate asigura acest lucru, conform calculelor realizate, dacă menține strategia de imunitate de turmă. Îmbătrânirea populației exercită presiuni din ce în ce mai puternice asupra sistemului de sănătate britanic. Spania, care a tratat neserios la început efectele infectării cu coronavirus, se confruntă acum cu un număr ridicat de decese, la fel ca Italia –zona roșie a pandemiei în spațiul european.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 27
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Uniunea Europeană, în totalitatea sa, este greu încercată în urma izbucnirii și extinderii pandemiei de COVID-19, ceea ce o obligă să găsească cele mai utile măsuri de rezolvare a acestei probleme. UE reprezintă o organizație internațională care integrează politic și economic un număr de 27 state membre, în urma retragerii oficiale a Regatului Unit al Marii Britanii din blocul european la începutul anului curent. Printre valorile promovate de aceasta regăsim și menținerea statului de drept și a suveranității statelor membre, toate deciziile fiind adoptate în mod voluntar, democratic și în baza unor tratate asupra cărora s-a convenit de către toate statele Uniunii. Aceasta este și una dintre explicațiile reacțiilor diferite ale statelor membre în lupta cu COVID-19. Întrucât nu există o modalitate 100% sigură care să oprească răspândirea virusului, la nivelul statelor europene sunt adoptate diferite măsuri potrivite în interiorul propriilor granițe, sperând să se ajungă astfel la un set de măsuri ce vor stopa și elimina acest virus. În tot acest amalgam de sentimente (frică, panică, furie) contează mobilizarea statelor în ansamblu, pornind de la măsurile luate de liderii politici în plan național, pentru ca mai apoi problema să poată fi gestionată mai ușor pe plan european și internațional, în baza principiului "put the oxygen mask on yourself first". În urma răspândirii virusului, două mari strategii au putut fi observate: "herd immunity" și politica de containment, ambele având avantaje și dezavantaje vizibile. UK se află printre singurele state care au apelat la "herd immunity" ("social immunity"), reprezentând o formă de protecție în fața bolilor contagioase, utilizată atunci când un procent mare din populație este imună la o anumită infecție, fie prin infecții anterioare, fie prin vaccinare. Aceasta reprezintă o strategie riscantă, însă pare a fi favorabilă domeniului economic. De ce este o strategie de risc? Întrucât, în prezent, nu există un vaccin care să stopeze virusul; se bazează pe faptul că cea mai afectată categorie din populație va gândi rațional și se va izola pentru a nu contracta boala, dar și pe faptul că, teoretic, virusul nu poate fi dobândit de o persoană de două sau mai multe ori în același sezon; rata infecțiilor poate fi controlată; și nu în ultimul rând, sacrifică vieți omenești pe termen scurt, încercând să salveze altele pe termen lung. Se pare că dezavantajele acestei strategii și creșterea substanțială a cazurilor de COVID-19 din UK au forțat guvernul britanic să renunțe la aceasta. La polul opus se află celelalte țări europene, în frunte cu Germania, care au preferat politica de izolare ca soluție temporară pentru exterminarea virusului. Aceasta favorizează scăderea numărului de îmbolnăviri, dar și posibila creare a unui antidot și pregătirea unor soluții mai benefice pe termen lung, însă afectează fluxul economic, statele fiind forțate să găsească diverse strategii pentru rezolvarea problemelor într-o multitudine de domenii. Politica de containment propune măsuri de prevenție și de încetinire a extinderii virusului, pentru a permite în special sitemului medical să functioneze la capacități maxime în lupta cu acest COVID-19, dar apelează și la reponsabilitatea și solidaritatea populației pentru a o sprijini. Acestor considerente li se alătură, desigur, și infrastructura de care dispune un anumit stat. În cazul extinderii unei forme mai grave a bolii (exemplul Italiei), secțiile de terapie intensivă și aparatura regăsită în cadrul acestora este vitală. O statistică arată faptul că, în prezent, Germania se află pe primul loc în Europa în dotarea cu "critical care beds per capita", însemnând aproape 30 de locuri în secția de terapie intensivă, raportate la 100.000 de locuitori. Imediat după se situează Italia, cu aproximativ 13 locuri raportate la 100.000 de locuitori, un număr infim luând în considerare decesele înregistrate în această țară în ultimele săptămâni. Putem concluziona, deci, că în alegerea strategiei împotriva unui ,,dușman invizibil", asemenea virusului COVID-19, se iau în considerare mai multe variabile precum preferințele, calitatea și raționalitatea leadership-ului, infrastructura de care dispun statele, și nu în ultimul rând, de propriile concepții asupra gravitații situației și a conștientizării pericolului.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 25
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

UK se află printre singurele state care au "APELAT" la "herd immunity" ("social immunity"), sau singur stat care au "APELAT" la "herd immunity" ("social immunity")? Singura tara care a vorbit transparent despre aceasta realitate, sau singura tara care a de fapt aplicat aceasta strategie? Cand te uiti la numarul cazurilor din Italia si Spania, nu sunt consistente cu aceasta strategie? Intelegi diferenta intre ceea ce spune ca face un conducator si ceea ce face de fapt? Stiai ca guvernul UK a fost criticat pt ca a permis o serie de concerte imediat inaintea introducerii restrictiilor? Si stiai ca guvernul Spaniei a fost criticat din acelasi motiv pentru ca a permis un mars de ziua femei o saptamana inaintea introducerii restrictiilor? Tu crezi statisticile? Crezi ca o tara precum China cu 1,3 miliarde de locuitori a avut mai putine decese decat Italia cu 60 de milioane? Crezi ca Rusia n-a avut cazuri si totusi isi declareaza un arest la domiciliu generalizat? In afara de transparenta in modul de explicare a strategiei, in ce difera politicile reale a Regatului Unit si a Spaniei sau Italiei dupa ce decontezi faptul ca criza a inceput in unele tari inanintea altora?
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 5
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 0
Expert vote

Modul în care lumea este organizată s-a dovedit a fi catastrofal pentru gestionarea acestei pandemii. În Europa, fiecare țară a reacționat într-un mod diferit. Germania a reușit să mențină rata de deces scăzută cu testări în masă, dar alte țări europene au reacționat mult mai lent, întrucât unele guverne par să fi fost mai puțin deschise în legătură cu situația cu care se confrunta și au reacționat doar atunci când virusul se răspândea deja în țările lor. Unele țări, precum Austria și Polonia, au arătat tendințe naționaliste în modul în care au reacționat prin închiderea granițelor. Între timp, în Spania, abordarea a inclus centralizarea responsabilităților sistemului medical după declararea stării de urgență. În schimb, în Italia, regiunile Veneto și Lombardia au fost primele care au cerut începerea carantinei și au îndemnat localnicii să rămână acasă. Referitor la modul în care a gestionat Marea Britanie pandemia, Pactrick Vallance a declarat că primul obiectiv al britanicilor a fost reducerea vârfului epidemiei și aplatizarea acestuia, într-o manieră care să nu suprasolicite și să pună presiune prea mare asupra sistemul medical. Al doilea obiectiv a fost protejarea celor mai vulnerabile persoane în timp ce virusul se răspândește în rândul populației. El a spus că această abordare va ajuta la creșterea imunității colective pe măsură ce oamenii se vindecă și devin imuni, reducând transmisia. Analizând variantele de răspuns puse la dispoziție, pot spune că a doua, cea conform căreia anumiți lideri politici țin mai mult la viața oamenilor decât alții este cea mai puțin probabilă. O astfel de concepție transpusă în practică este de domeniul regimurilor totalitare, nicidecum democratică sau specifică secolului XXI, în care există atâtea acorduri și mecanisme care promovează și veghează asupra respectării drepturilor omului. Resursa umană este cea mai importantă în fiecare stat, așa că niciun lider politic nu se poate lipsi de aceasta. Diferența de „timing” ar putea fi o variantă, întrucât nimeni nu se aștepta ca virusul să apară pur și simplu deodată în Europa, cu atât mai puțin în Italia. Italia a fost pur și simplu pusă în fața faptului că se află în pragul unei contaminări în masă, fără a fi pregătită, în timp ce alte state au avut la dispoziție ceva timp pentru a lua măsuri. Diferența de infrastructură iarăși este o variantă plauzibilă. State precum România, în care sistemul medical lasă de dorit, ar trebui în primul rând să prevină, pe cât posibil, numărul de cazuri de îmbolnăviri, întrucât tratarea și gestionarea lor eficientă pare puțin probabilă. Germania, statul european cu cel mai avansat sistem medical, pare a confirma această variantă deoarece numărul de decese de aici, raportat la numărul de infectați, este relativ mic. La aceste variante, aș adăuga și necesitatea de a acționa pe cont propriu, deci cu o strategie proprie, a statelor membre, cauzată de lipsa de reacție imediată a UE. În lipsa unei strategii comune, rapide și eficiente, bineînteles că vor exista diverse modalități individuale de a răspunde în fața unei crize de amploarea celei actuale.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 25
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

"Analizând variantele de răspuns puse la dispoziție, pot spune că a doua, cea conform căreia anumiți lideri politici țin mai mult la viața oamenilor decât alții este cea mai puțin probabilă. O astfel de concepție transpusă în practică este de domeniul regimurilor totalitare, nicidecum democratică sau specifică secolului XXI, în care există atâtea acorduri și mecanisme care promovează și veghează asupra respectării drepturilor omului. Resursa umană este cea mai importantă în fiecare stat, așa că niciun lider politic nu se poate lipsi de aceasta. " 1. Cand vorbesti de importanta resursei umane pentru un conducator, daca te referi la "resursa umana" ca un factor in procesul de productie, trebuie sa ai in vedere faptul ca cei mai vulnerabili la acest virus sunt persoanele in varsta, si ca majoritatea deceselor se concentreaza in grupurile de varsta cele mai inalte, peste varsta de pensionare. 2. Daca te gandesti la viata umana in termeni economice si mergi peste vorbele goale a unei declaratii, iti dai seama ca diferite persoane si diferiti conducatori valoreaza viata diferit. Pe cartea de curs actuala a disciplinei pe care ai facut-o anul trecut (Principles of Economics, 8e N. Gregory Mankiw, pagina 217), ai o analiza foarte interesanta: "CASE STUDY: How Much Is a Life Worth?". Ti-l recomand.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 5
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 0
Expert vote

În opinia mea, consider că există o multitudine de motive pentru care ţările membre ale Uniunii Europene realizează diverse acţiuni în moduri diferite pentru a putea gestiona cât mai eficient epidemia generată de virusul Covid-19. Uniunea Europeană nu poate să constrângă statele membre să ia anumite măsuri sau să realizeze anumite restricţii, deoarece acestea au suveranitate în interiorul frontierelor. Mai mult decât atât, toate ţările membre ale Uniunii Europene ştiu ce resurse, infrastructură, capital sau bunuri au în posesie şi cum să le utilizeze în aşa manieră încât să facă faţă acestei crize severe. De asemenea, toate statele fac tot posibilul să facă rost de ventilatoare, mănuşi, măşti, combinezoane, kituri de testare şi aparate PCR şi totodată, acestea iau diverse măsuri şi impun diferite reguli pentru a încerca stoparea extinderii virusului Covid-19. Se poate afirma că situaţia Italiei a reprezentat un exemplu pentru celelalte state ca să se pregătească pentru ameninţarea provocată de epidemie, dar bineînţeles că fiecare stat a avut perspective diferite cu privire la această problemă şi au creat măsuri în funcţie de numărul de cazuri şi cum se manifestă acest virus în fiecare ţară.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 28
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Deși Uniunea Europeană se caracterizează printr-o integrare a statelor, care împărtășesc anumite valori comune și o identitate europeană, statele au dreptul la suveranitate. Acest lucru permite guvernelor statelor membre să acționeze în propria țară în funcție de constituția fiecăreia. De asemenea, fiecare stat dispune de anumite resurse și strategii diferite exemplificate prin calitatea sistemului medical, fondurile alocate potențialelor crize ( pandemia coronavirus în cazul de față) etc. Un alt punct de vedere ar putea fi și pregătirea statelor de a interveni cu un plan bine pus la punct în funcție și de experiențele anterioare. Un stat care a mai întâmpinat crize de asemenea nivel ar putea fi mai bine pregătite pentru a interveni, decât un stat "fără experiență". Așadar, motivele sunt multiple: de la dreptul statelor de a interveni conform propriei strategii, până la nivelul economic al țării exemplificat prin resursele de care dispune.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 27
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote

Odată ajuns în Europa, virusul Co-vid 19 a pus la încercare solidaritatea statelor europene și le-a pus în fața unei crize sanitare acute. Drept consecință, fiecare stat a fost îndreptățit în a face din interesele proprii cea mai înaltă prioritate a lor, dezvăluind că atunci când circumstanțele extreme o cer, statele membre ale UE se reîntorc la interesele naționale. Astfel, coronovirusul a dovedit misticitatea frontierelor, prin închiderea temporară a granițelor și a revelat raționalitatea fiecărui stat, fiecare lider fiind rațional în felul său, deoarece a pus pe primul loc proprii cetățeni, propriile industrii și propria economie. Este lesne de înțeles de ce strategiile guvernelor diferă foarte mult între ele în lupta împotriva Co-vid 19: unele au infrastructuri mai bine puse la punct decât altele; unele guverne pun mai mult accent pe economia statului sau valorifică diferit viața umană; în fiecare caz timpul este un factor foarte decisiv și relevant pentru impunerea măsurilor. Având ca principal obiectiv reducerea curbei numărului de persoane infectate, statele au abordat două principale curente de gândire pentru stoparea pandemiei de coronovirus. Metoda dură sau „strategia izolării” necesită restricții sociale drastice, precum suspendarea activității unităților de învățământ, și limitarea contactului între persoane, prin izolarea masivă a cetățenilor, metodă adoptată deja de Spania, Italia, Franța, România. De asemenea, odată cu amploarea virusului, și alte state aderă la această metodă, aplicând gradual sau direct sancțiuni dure de izolare socială, fiind văzută ca o metodă sigură și rapidă de prevenire a răspândirii virusului. Dezavantajul acestei abordări este faptul că ea nu poate fi susținută pe termen lung și afectează foarte mult economia. Cea de-a două metodă o reprezintă „herd immunity” („imunitate de turmă”), o abordare destul de relaxată, pe care s-a bazat și Marea Britanie și Olanda. Planul dezvoltării imunității de turmă a fost destul de criticat de către Organizația Mondială a Sănătății, deoarece strategia este una de risc, o politică nemiloasă și imorală, care pune în joc viețile oamenilor. Această metodă se bazează pe ideea că populația care nu prezintă risc de deces (tinerii, cei fără boli cronice) trebuie lăsată în mod controlat să se îmbolnăvească, pentru a se imuniza. Astfel sunt protejați cei mai fragili și aflați în risc, până când se construiește o imunitate de 50-60% , deoarece dacă o persoană infectează în medie 2,5 persoane, odată cu acest procent de 60% din populație care devine imun la virus, media de infectare va scădea la sub 1 și virusul nu se mai poate răspândi. Această metodă are la bază faptul că bolnavi vor exista tot timpul, pentru că virusul este inevitabil. Problema este că atunci când vorbim de un procent de minim 60% din populație intră și categorii vulnerabile, deci ne vom confrunta cu un număr mare de morți. Statele au început să renunțe la imunizarea de turmă, deoarece virusul suferă mutații și devine mortal chiar și în cazul tinerilor, ajungând să nu mai poată controla numărul de decese. Dintre toate statele afectate, Germania numără cele mai puține decese în raport cu cel al persoanelor infectate, prin efectuarea de 500.000 de teste săptămânal. Suedia este un alt stat curajos, care a mizat pe ideea autoimunizării. Autoritățile suedeze i-au sfătuit pe cetățeni să fie responsabili, să îi protejeze în mod special pe bătrâni, i-au lăsat pe cetățeni să aleagă ce este mai bine pentru ei, considerând că doar asta funcționează în rândul populației lor. Momentan nimeni nu poate spune care metodă este cea mai eficientă, deciziile se iau în funcție de specificul fiecărui stat, de populație, de genetică, de infrastructură,etc. Realitatea este că virusul nu va dispărea, va rămâne endemic în populație, ca și gripa, dar trebuie ținut sub control până la găsirea unui vaccin.
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 22
Peer vote
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Total votes: 1
Expert vote